Cand ma gandesc la gradina bunicii, imi vine in minte mirosul de menta proaspata si racoritoare ce imiresma serile de vara si zilele cu ploaie. Numita si minta, izma, camfor,sau iarba neagra, menta este un remediu natural cunoscut si apreciat de Hipocrat, care o considera afrodisiac dar o interzicea soldatilor considerand ca i-ar putea deturna de la indatoririle lor militare.
Menta are proprietati antiseptice , antristigente, depurative, cicatrizante si calmante. Ea contine mentol, tanin , vitamina C, acizi organici, saruri minerale si substante antibiotice. Menta ajuta in tratamentul indigestiei, balonarii, infectiilor gastro-intestinale, diareei si ajuta la mentinerea sanatatii ficatului si inlatura senzatia de voma.
Menta inlatura durerile musculare si de cap si intarzie aparitia menopauzei. Infuziile cu cei de menta sunt recomandata in tratarea problemelor respiratorii iar uleiul de menta stimuleaza circulatia periferica, fiind un tononifiant si un emolient perfect pentru pielea uscata.
De semenea, uleiul de menta este indicat in masajull tamplelor, in cazul stresului si a oboselii. Sub forma de cataplasme se foloseste pentru calmarea durerilor intestinale ale copiilor si la calmarea tenului iritat sau gras.
Otetul aromatic este recomndat pentru frectii, in cazul durerilor reumatice sau a luxatiilor si entorselor. Este contraindicată administrarea mentei bolnavilor cu gastrită, ulcer sau reflux gastroesofagian, deoarece poate cauza apariţia arsurilor.
Contraindicatii
Ceaiul de menta nu este indicat a fi administrat copiilor mici, deoarece poate produce intoxicatii sau contractii spasmodice ale bronhiilor. Uleiul volatil trebuie folosit cu grija, deoarece, daca nu este diluat corespunzator, poate provoca iritatii.
De asemenea nu este indicat consumul a cel mult doua cani de ceai pe zi deoarece poate duce la constipate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu